"Dumnezeule, nu mă lăsa până ce nu voi fi reuşit să iau forma pe care o aştepţi de la mine. Încearcă cum crezi că e mai bine, câtă vreme ai să doreşti, dar nu mă arunca în grămada de fier vechi a sufletelor."

Vrajitoarea din Portobello, Paulo Coelho

marți, 19 iulie 2011

un suvenir numit " iubire"...

Zi de zi te doresc mai mult, astept clipa in care sa te strang in brate si sa iti soptesc ce fericit sunt ca iubesc, ca pot sa iti daruiesc iubirea mea, e tot ce am mai scump pe lume in afara de iubirea de Dumnezeu. Fericirea mea esti tu, iubirea din palmele mele , iubirea ce o simt ca se hraneste cu dragostea ce ti-o port in suflet. Atatea locuri pe care inca nu ti le-am sarutat, atatea colturi ascunse din sufletelul tau minunat pe care nu le-am descoperit, atatea declaratii de dragoste pe care nu ti le-am facut, atatea clipe speciale pe care nu ti le-am daruit, tu meriti toata fericirea si iubirea de pe pamant si eu n-am aflat inca cum le pot strange in palme ca sa ti le strecor pe-ascuns la piept.

Ce pot face, cand stiu prea bine ca nu exista munte pe pamant care sa ma aduca indeajuns de aproape de inaltimile inimii tale, cand am descoperit de mult cum iubirea transforma lumea intr-un simplu decor in jurul fiintei iubite, cand simt ce-nseamna sa iubesti si asta-i tot ce vrei sa faci!
Iar tu, tu sa-mi zambesti dulce mereu, zambetul tau imi dezvaluie drumul in intuneric, zambetul tau imi inflacareaza visele si ma face sa revin intotdeauna la tine cu ochii stralucind si mainile intinse spre chipul drag ce cuprinde toata fericirea si iubirea de pe pamant... in palmele mele.

Niciun comentariu: